Sa inveti atunci cand totul e tabula rasa (0-3 ani adica) este atat de usor pentru creier.
Sa re-inveti atunci cand deja crezi ca stii presupune un altfel proces. Presupune sa rescrii mai mult decat o informatie: rescrii amintiri, rescrii emotii.

E nevoie in primul rand de o mare deschidere a mintii, apoi de experimentare, “dat cu capul”, observare din nou, deschidere si mai mare, experimentare, iar “dat cu capul” ca sa suprascriem credintele care ne-au fost instilate in 0-3 ani.

Constient si cu mintea deschisa cat tot orizontul am ales la un moment dat sa nu mai apar lactatele (sa nu mai jur pe rosu pentru ele) si sa incerc sa vad si cealalata parte a aceleiasi monede. Am inceput sa intorc monede.

Astfel mi-am luat relatia cu produsele lactate in propriile maini. Am inteles – corp minte emotii – ce inseamna pentru mine, ce credinte am legat de ele.

In corp am observat: efect de tip constipatie (la copiii mici alaptati cu fomula am vazut efectele imediat), acnee si sinusuri infundate, migrene si dureri de cap, blocarea tiroidelor si a paratidoridelor, tuse spastica la 3 noaptea si kilograme in plus nu mai zic.

In minte am observat: “lactatele au calciu” – of of cat m-am blocat cu ideea asta

In emotii am observat: relatia cu mama, cu prima mea atingere.

Mi-am dat seama ca ma reintorc des in lumea lactatelor (chiar si vegane – caju cocos) atunci cand am nevoie sa lucrez la relatia cu mama – atat cea interioara cat si cea exterioara. Parintele de acelasi sex ne invata cum sa ne iubim iar cel de sex opus cum sa daruim iubire.

Unii copii reusesc sa le convinga pe mame ca nu au nevoie de lapte de vaca dar multi din ei il accepta din dragoste pentru ea si de frica de a NU fi iubiti.

Imi doresc sa observam copiii si sa mergem in ritm cu ei si nu cu frica sau traditia din capul nostru.