O sa fiu vocea multor mame acum si o sa ating un subiect sensibil: mama mamei sau mama tatalui (adica bunica).
Naturalul vietii cere o astfel de ordine: bunica o creste pe mama si ea la randul ei isi creste copilul.
Simplificand avem: B -> M -> C

Prin “creste” nu ma refer doar ca sta langa el sa se joace. Ma refer la o continua dezvoltare de sine si intelegere a credintelor ce i-au fost inmanate si debarasarea de ele.
Am ajuns sa perpetuam un ciclu deloc benefic emotional pentru noi si copiii nostri:
B -> M
B -> C

Stiu ca in generatiile trecute, mamele noastre, au fost nevoite sa accepte separarea de noi si asta a lasat un gol imens in multe din ele.
Acest gol din etapa de “mamicie” se simte profund in fiinta unei femei si se cere umplut … incepand de ieri. De aici prezenta “intensa” in viata nepotilor… inca din primele zile cand spatiul nou nascutului nu ar trebui invadat de nimeni in afara de parintii sai.

Haideti 2 minute in coltul meu de coaching:
Sarcina este pentru o femeie momentul de tranzitie de la etapa de copil – om fara responsabilitati, supus unei autoritati la etapa de mama – om cu responsabilitati, care devine propria autoritate.

Cand nu vrem sa facem acest salt apelam in subconstient la diferite moduri de a ne mentine “copil”, de a nu ne lasa sa crestem. O folosim pe mama noastra ca principal obstacol în apariția adultului nostru interior.

Observ in mame cum usor, inainte de sarcina “isi infiripa” o frica: “nu o sa ma descurc cu copilul”. Si incep subtil sa o alimenteze si sa o argumenteze spunandu-si ca nu pot, ca o sa fie asa si pe dincolo, ca “vine mama/ sau soacra sa stea cu noi o luna/doua/trei”.

Si relatia fireasca si naturala de triunghi perfect mama-tata-copil devine mama-bunica-copil si …. tata cateodata.

Da, mama are nevoie de ajutor insa nu in modul in care intelege lumea sa i-l dea.

Mama NU are nevoie fie inlocuita, adica sa stea cineva cu copilul iar copilul NU are nevoie sa stea departe de mama. Punct.

Nasterea este momentul in care femeia trebuie sa inteleaga 3 lucruri:
– ca e momentul sa creasca – sa isi creasca mama interioara si sa nu continue sa o foloseasca pe cea exterioara
– ca relatia copilului cu tatal va avea mult de suferit daca inca de la inceput ea alege pe altcineva sa ii tina locul.
– ca e nevoie sa puna limite – reamintindu-si cine eset invata unde si cum sa isi puna limite

O mama care alege sa isi creasca copilul se creste pe sine si va da generatiei urmatoare principii si credinte noi, evoluate.