Ce m-a pus azi pe ganduri?

1. Le dam suzete inca de la nastere (le astupam gura, cu alte cuvinte, chiar inainte sa le auzim primul gangurit sau primul plans) dar le cerem sa stie sa isi exprime competent parerea la scoala, pe o scena, in public sau la un interviu ca si adult.

2. Ii legam in centuri de scaune si carucioare, ii tinem in spatii inchise cu multe usi si multe ziduri si multe garduri dar le cerem sa se orienteze inteligent in viata si in afaceri si sa aiba ghidul interior dezvoltat pentru viata de adult.

3. Le dam de mancare dar nu ii hranim. Corpul lor e plin (de multe ori da pe dinafara de cat de plin e – muci si tuse si febre ce credeti ca sunt?) dar sufletul inca e gol si le cerem sa nu isi mai umple timpul cu televizor si jocuri si mancare fast food (si mai tarziu in viata tigari, alcool, etc.)

4. Le predicam “adevaruri” fara ca noi insine sa ne punem la trait si experimentat: “trebuie sa impartim lucrurile” , “trebuie sa ne jucam frumos”, “trebuie sa inveti”, “trebuie sa fii ordonat” etc.

5. Ii “distragem” de la anumite stari si trairi de viata cu povesti si minciuni dar le cerem sa se cunoasca pe sine ca adulti si sa fie loiali in relatiile lor.
Aud des “ai cazut? Nu s-a intamplat nimic!”, “uite pasarica!” , “unde-i avionul? vine avionul!”

Haideti 2 minute, aici, in coltul meu de logica si bun simt:

TOT TIMPUL EXISTA UN UNIVERS DE SOLUTII. Doar ca stand si operand din modul frica (stres, lupta sau fugi) ajungem sa vedem DOAR O PLANETA din tot Universul.

1. Copiii NU au nevoie de suzete. Punct. Mama si sanul sunt destul. In eternitate. Si nu, nu o sa isi suga degetul. Copiii care dezvolta acest mecanism de autoconsolare sunt cei care au fost privati de atingerea mamei sau nu au avut-o atat cat si-ar fi dorit.

2. Daca trebuie sa stea in centura inseamna ca mediul nu e adaptat copilului, copilul nu se afla intr-un mediu propice dezvoltarii lui optime. Purtati copiii mici la piept si pe cei mai mari plimbati-i cat mai mult in spatii libere unde ochii lor nu percep ziduri, garduri, limitari de orice fel. MAll-ul nu e loc de copii.

3. Insistati pe 3 mese “de-a v-ati ascunselea” si 2 gustari cu rasete si citit povesti si observati acolo sanatatea cum ajunge sa se intensifice de 10X.

4. Cand crezi ca e o problema la copil da-te jos din turnul de clestar si uita-te sincer si autentic la tine. El a devenit cine e datorita mediului din jur. Tot timpul problema din copil indica o rana nevindecata in tine.

5. Emotiile, fie ca sunt placute fie ca nu, trec prin noi ca un val. Mary O’Malley chiar asa le descrie, avand 3 faze:
– cea de ridicare
– cea de varf
– cea de revenire sau coborare.
Simplu ar fi sa le traim: le simtim, le dam curs si au plecat. Am spus simplu dar nu usor.
Cand noi nu am inteles mecanismul acesta si nu suntem constienti de propriile trairi nu avem cum sa fim prezenti in emotia copilului nostru. Nu suntem conștienți de faptul ca cea mai simpla si rapida eliberare a unei emotii este prin plans. De aceea le anulam orice traire din spectrul “supararii”: “iar plangi?” , “baietii/fetele/copiii mari nu plang”, “nu trebuie sa plangi din orice”, etc.

Hai sa crestem oameni liberi si integri. Asta presupune sa intram noi in lumea lor si nu sa ii aducem pe ei in lumea noastra.